Definiție descentralizare

Descentralizarea este actul și consecința descentralizării : să delege o parte a puterii exercitate de un organism central asupra diferitelor entități sau corporații . Descentralizarea presupune o divizare sau împărtășire a autorității.

descentralizare

În domeniul politicii, descentralizarea constă într-un transfer de putere de la guvernul central către diferite autorități care nu sunt subordonate la nivel ierarhic. Aceasta înseamnă că, în sfera lor de intervenție, aceste autorități pot lua decizii autonome.

Dacă statul este organizat în mod centralizat, guvernele locale sunt agenți ai guvernului național. În schimb, într-un stat descentralizat, conducătorii locali pot decide independent în funcție de competențele lor.

Prin descentralizare, prin aceasta, autoritatea centrală transferă competențele și resursele către autoritățile descentralizate care efectuează o gestionare independentă și autonomă

Descentralizarea politică, de exemplu, stabilește organele de conducere în funcție de baza teritorială. Pot exista, în acest cadru, municipalități cu propriile organe legislative care dictează ordonanțe; aceste municipalități fac parte din provincii care au legiuitori provinciale; provinciile, la rândul lor, integrează o țară organizată ca o republică federală cu deputații și senatorii naționali. Consilierii unui municipiu pot, prin urmare, să dicteze ordonanțe care guvernează doar în comuna respectivă. Aceste ordonanțe nu pot contrazice principiile normelor provinciale, care la rândul lor sunt supuse ordonării legilor naționale.

Ideea descentralizării poate fi aplicată și în alte contexte. Educația descentralizată, pentru a cita un caz, presupune că cunoștințele pot fi generate și transmise pe verticală, dar și pe orizontală, fără dependență de o singură sursă de cunoaștere situată la un nivel superior.

Recomandat