Refrán este un cuvânt cu o origine etimologică care ne indică limba franceză și cuvântul refren . Este o scurtă teză, a cărei utilizare este împărtășită de o comunitate, care promovează reflecția, transmite o învățătură sau servește drept exemplu.

Proverbele sunt frecvente în discursul de zi cu zi, spre deosebire de proverbe și aforisme, care sunt expresii de caracteristici similare. Toate aceste propoziții fac parte din grupul paremiilor.

Caracteristica principală a unui proverb este că rezultă din experiență . Prin expresia sa, puteți explica o acțiune sau puteți oferi sfaturi. De aceea se poate spune că proverbele au un scop instructiv.

Aceste sfaturi sunt falsificate și împărtășite din punct de vedere social cu trecerea timpului, din experiența unei comunități. În acest fel, proverbele fac parte din patrimoniul cultural al poporului. Ele nu apar din inventivitatea unei singure persoane, ci sunt construite și instalate colectiv. De fapt, proverbele sunt anonime (autorul nu este cunoscut).

Pentru toate acestea, trebuie să adăugăm o altă trăsătură importantă despre aceste cuvinte și că, cu câteva excepții, cele mai multe dintre ele au fost transmise din generație în generație prin limbajul vorbit. Și noi toți le cunoaștem, le asimilăm și le folosim de când le-am auzit de la părinții, bunicii, străbunicii ...

Compilarea de proverbe este cunoscută sub numele de proverbe. Atunci când un proverb este editat, vorbele trec de la vorbire la cuvântul imprimat.

Se consideră că una dintre cele mai bogate și mai mari refugii ale lumii este spaniolă, deoarece se constată că ea este compusă din mai mult de 100.000 de cuvinte diferite. O sumă care vine să demonstreze valoarea și importanța tradiției orale în acea limbă. Cu toate acestea, printre cele mai cunoscute sunt unele cum ar fi:
- "Pentru un bun ascultător, câteva cuvinte sunt suficiente".
- "Pentru ca Dumnezeu să cersească și să dăruiască un ciocan".
- "Am fost puțini și bunica a dat naștere".
- "Ridicați cioară și vă vor scoate ochii".
- "Spuneți-mi cine sunteți și vă voi spune cine sunteți".
- "Cel care are un sponsor este botezat".
- "Nu există nici un rău care să nu vină bine".
- "Bătrânul câine, micul biter".
- "Lăcomia sparge sacul".
- "O pasăre mai bună în mână, decât o sută de zbori".

Tocmai toate acestea și multe altele sunt colectate, de exemplu, în cartea "Spanish Refranero". O lucrare realizată în 2001 de Berta Pallares și María Josefa Canellada, în care nu numai că prezentăm cele mai populare și mai utilizate zicări, pe lângă clasificarea ordonată a acestora, dar și originea lor sau chiar semnificația lor.

"Un cal cadou nu se uită la dinții lui" este un exemplu de zicală. Expresia este legată de obiceiul tradițional de observare a dinților animalului înainte de a-l cumpăra pentru a cunoaște vârsta și condițiile sale de sănătate. Dacă "calul" nu este o achiziție, ci un cadou, "nu te uiți la dinți" : este acceptat așa cum este, fără critici.