Verbul de a purta este folosit în moduri diferite în funcție de context. Poate fi acțiunea de a dura , de a face față sau de a tolera ceva care este enervant, nerecunoscător sau inconfortabil.

De exemplu: "Astăzi trebuie să prezint bilanțuri și să trimit zeci de rapoarte și sunt singur în birou: nu știu cum voi purta toate acestea", "Femeia a promis să-l ajute să facă față situației dificile", " care implică umorul rău " .

Implicarea, pe de altă parte, este asociată pentru a include, a cuprinde, a transporta sau a trage ceva : "Unii economiști au avertizat că o creștere a impozitelor ar putea duce la mai multe disponibilizări în sectorul privat", medicul a sugerat să acorde atenție acestor simptome duce la tulburări mai grave ", " Un proces de negociere de acest tip tinde să ducă la tensiuni și confruntări " .

Luați cazul persoanelor care scriu cu mâna stângă . Acest obicei, în principiu, nu este rău în sine: un individ poate fi stângaci și scris cu claritate și eleganță. Cu toate acestea, folosirea scrisului stâng implică, de obicei , anumite dificultăți . Unul dintre ele este acela că, atunci când mâna avansează așa cum este scrisă, ea trece peste loviturile recent făcute. În acest fel, dacă scrieți cu un stilou (stilou) sau cu un stilou (stilou), este posibil să ajungeți la producerea de pete. Această particularitate arată că scrierea cu mâna stângă poate duce la unele tulburări.

Ceea ce este implicat de mai multe ori este o consecință directă a unei acțiuni . Creșterea prețului unui produs poate duce la o scădere a vânzărilor: consumatorii opresc cumpărarea acestuia datorită creșterii prețului acestuia.

Acest verb generează, de obicei, un anumit grad de confuzie din cauza asemănării sale cu purtarea ; de fapt, există mulți oameni care le folosesc ca sinonime, iar acest lucru este absolut incorect. De exemplu, este obișnuită găsirea termenului, cu sensul de a purta propoziții precum: "O organizație săracă de afaceri care duce la pierderea entuziasmului angajaților și la decizia de a părăsi proiectele în mijloc" .

În acest exemplu și conform dicționarului pan-hispanic de îndoieli, publicat de Academia Regală Spaniolă, indică faptul că ar fi să se folosească expresia care duce la sau care funcționează într-adevăr ca sinonim al aceluiași lucru ca să conducă la .

Unii studenți ai limbii se opun, de asemenea, folosirii indiscriminate a verbului ca sinonim al implicării, chiar dacă dicționarul RAE le leagă în definițiile lor. De exemplu, pentru ei nu este corect să spui "Studiul unui limbaj ca limba japoneză implică o mare dedicare pentru a stăpâni lectura și scrierea" ".

Problema utilizării acestor două verbe într-o manieră indiscutabilă este aceea că este de preferat să se transporte o consecință, o situație care are loc după realizarea verbului principal, în timp ce implicarea se referă la una sau mai multe acțiuni care trebuie efectuate într-o anterioare sau contemporane acestui. Desigur, câteva lucruri sunt precise într-o limbă, motiv pentru care aceste nuanțe sunt absolut discutabile.

Un punct în care este puțin spațiu pentru dezbatere este domeniul preposițiilor, iar cu acest verb mulți oameni fac greșeala de a spune că poartă cu ea în loc să o poarte : în structura ei deja găsim prepositionul, care aduce o ceea ce înseamnă că poate fi considerat sinonim cu purtarea, astfel încât această eroare nu este altceva decât o redundanță . Aceasta nu înseamnă că o găsim zilnic, atât în ​​conversații informale, cât și în texte jurnalistice.