Procurorul este o persoană care are puterea unei alte persoane de a-și continua activitatea în numele său . Proxy-ul reprezintă, prin urmare, cealaltă persoană și acționează în numele altei persoane . De exemplu: "Problema este în mâinile agentului meu", "Agentul jucătorului a spus că problema va fi rezolvată doar la sfârșitul campionatului", "Gomez ia acuzat agentul că a înșelat și a păstrat banii" .
Pentru lege, procesul de împuternicire are loc prin documentul cunoscut drept putere . Aceasta este o manifestare unilaterală a subiectului care o acordă și trebuie autentificată în fața unui notar. În acest fel, persoana își autorizează agentul să încheie acorduri în numele său.
Limitele și scopul sarcinii agentului depind de ceea ce este stabilit de putere. Acest lucru împiedică agentul să-și depășească funcțiile și să acționeze într-un mod care nu este aprobat de agent. Trebuie remarcat faptul că partea reprezentată este responsabilă de acțiunile agentului său.
Cifra agentului este comună între artiștii și atleții, care deleagă puterea unei alte persoane pentru negocierea contractelor sau pentru administrarea operațiunilor comerciale. Noțiunea de proxy, în acest caz, este folosită ca sinonim al reprezentantului sau agentului .
În procesul electoral, reprezentantul electoral este cel care reprezintă interesele unei liste de candidați și care este responsabil de prezentarea reprezentării candidaturii în actele și operațiunile electorale. Este o persoană care poate face pretenții cu privire la control.
Persoana care reprezintă un partid politic sau o candidatură independentă este cunoscută ca proxy-ul mesei ; se bucură de dreptul de a vorbi, deși fără vot, și trebuie să participe la anumite acte electorale, cum ar fi tabelele Sujection Recipient Tables (un organism electoral care primește voturile exprimate în timpul unui proces electoral sau plebiscitar și efectuează controlul, printre altele funcții) să le respecte.
Există două cerințe fundamentale pentru a deveni un reprezentant, și anume: să fii cetățean care are drept de vot; să nu fi primit nici o condamnare pentru niciuna dintre infracțiunile sancționate de legile care guvernează sistemul electoral public.
Pe de altă parte, următoarele persoane nu pot fi numiți ofițeri, indiferent dacă îndeplinesc cele două puncte descrise mai sus: guvernatori și consilieri regionali, primari, subsecretari, miniștri de stat, primari, șefi superiori, avocați și judecători de poliție magistrați locali, curți superioare, secretari regionali miniștri, controlori generali ai Republicii, membri ai Ordinului Public și ai Forțelor Armate, orbi, analfabeți și străini.
În funcție de caz, puterea poate fi acordată prin:
* un reprezentant general, atît titular, cît și substitut, care se află în locul unde este sărbătorită actul electoral. Acest lucru este valabil pentru reprezentanții biroului electoral și a secțiilor de votare;
* un administrator electoral, care trebuie să procedeze cu autorizația în prezența unui notar. Acestea sunt cerințele pentru conceperea unei puteri generale, deținător sau înlocuitor, precum și competențe în fața scrutinului colegiilor, a instanțelor de calificare a alegerilor, a instanțelor electorale regionale și a consiliilor electorale.
În cele din urmă, numirea trebuie să indice o serie de date foarte specifice pentru ca puterea să fie considerată valabilă; acestea sunt: numele complet, numărul de document național al persoanei desemnate ca împuternicit, numele partidului sau al candidatului pe care trebuie să îl reprezinte, precum și datele din tabel, local, consiliul, biroul electoral, instanța sau școala în fața căreia este acreditată. Merită menționat faptul că nu este posibilă omisiunea niciunuia dintre datele menționate mai sus.