Retorica este disciplina care studiază și sistematizează limbajul folosit în diferite domenii ale cunoașterii (cum ar fi științele naturii, naratologia, științele politice și științele educației), permițând comunicarea în fiecare domeniu pentru atingerea obiectivelor care sunt reprezintă atât comunicativ cât și estetic.

Această disciplină permite ca în fiecare domeniu limba utilizată (orală sau scrisă) să permită simpla asociere a conceptelor și, în același timp, să satisfacă cele trei cerințe fundamentale ale comunicării: încântare, mutare și convingere .

Se spune că retorica este "arta de a spune bine" sau "capacitatea tehnică de a se exprima într-un mod adecvat", deoarece are un sistem de resurse care servește pentru construirea și îmbogățirea discursivă a mesajului . Elementele folosite în discurs, la rândul lor, sunt strâns legate unele de altele.

Este important să se clarifice faptul că retorica nu studiază doar eficacitatea comunicării, ci și aspectele estetice ale acesteia . Aceasta înseamnă că, din punct de vedere al retoricii, discursul vizează mai mult decât simplu act de comunicare.

Baza retoricii actuale se bazează pe structura impusă de vechii greci. Pentru ei, compoziția discursului a constat în două etape majore: invenția (vorbitorul a analizat conținutul unui repertoriu predeterminat - care putea fi în memoria sa sau aparține societății în general - și le-a stabilit ca conținut al discursului său) și dispositio (modul în care a fost organizat acel conținut). La rândul lor, au structurat discursul în patru părți: exordiul (partea inițială care a încercat să atragă atenția ascultătorului și prezentarea structurării conținutului), narratio (expunerea subiectului și tezei), argumentația (prezentarea a motivelor care au susținut teza) și peroratio (rezumatul a ceea ce sa spus).

Care sunt cifrele retorice?

Cifrele retorice sunt acele resurse care permit modificarea sintaxei pentru a da o anumită semnificație declarației . Acestea servesc la alungarea interlocutorului într-un sens figurat al ceea ce se exprimă, evitând concentrarea asupra sensului literal sau a ordinii reale a cuvintelor.

Există patru tipuri de cifre retorice.

Dictionare Figuri : prin modificarea compozitiei cuvintelor sau expresiilor, un anumit efect poate fi atins in interlocutor. Cifrele dicționarului pot fi de transformare sau metaplazmă (cuvintele sunt modificate și nu semnificațiile), de repetiție (reiterarea anumitor cuvinte este folosită în același discurs), de omitere (anumite elemente sunt eliminate) și de poziție ( modificați anumite elemente din aceeași propoziție).

Tropes : o expresie este înlocuită de o altă expresie pentru a da o semnificație figurativă propoziției. Printre cele mai cunoscute tropes se numără metafora (o comparație în care elementul comparativ nu este numit), alegoria (reprezentarea unei idei folosind forme umane, animale sau obiecte zilnice), hiperbolă (exagerarea adevărului pentru dați-i o greutate mai mare sau mai mică decât cea de fapt), accentul (utilizarea unui termen într-un sens specific și limitat) și ironia (expresia care face posibilă înțelegerea opusului celor spuse).

Repetarea cifrelor : prin repetarea unui sunet, cuvânt sau propoziție mesajul poate fi dat o anumită greutate. Printre cele mai cunoscute figuri se numără aliterația (același sunet se repetă pentru a provoca o anumită senzație), concatenarea (repetarea cuvintelor care sunt asociate în discurs pentru a da un anumit ritm sau culoare) și epifora repetați un cuvânt care a fost deja utilizat în discurs pentru a da o închidere paragrafului cauzând o anumită impresie).

Figurile de construcție : constă în adăugarea sau eliminarea anumitor cuvinte sau sunete la discurs fără a exista o ruptură în sensul respectiv. Una dintre cele mai cunoscute este repetarea, care poate fi folosită în diferite momente ale discursului, pentru a sublinia și a face interlocutorul să înțeleagă sensul mesajului, prin reiterarea constantă a anumitor termeni și structuri discursive.