La originea redundantei latine, cuvântul " redundanță" descrie ceea ce este abundent sau excesiv în fața unui lucru sau a unui context . Conceptul este folosit pentru a desemna utilizarea excesivă sau extraordinară a unui concept sau a unui cuvânt, precum și reiterarea datelor incluse în texte sau mesaje care permite, în ciuda pierderii unei părți a acestora, reînnoirea conținutului acestora.

În general, redundanța se consideră a fi o proprietate a anumitor expresii sau fraze care conțin părți previzibile din restul informațiilor . Prin urmare, redundantul nu furnizează date, ci reiterează ceva deja cunoscut sau care apare din alte părți ale conținutului.

Expresia "Introduceți în interiorul", de exemplu, este redundantă, deoarece nu puteți "intra în afară" . Prin urmare, este suficient doar să se refere la "intra", așa cum se înțelege că este vorba despre intrarea undeva.

Același lucru se poate spune și pentru expresii precum "Spuneți-i lui Miguel să meargă sus" (este imposibil să "coborâm", așa că "Spune-i lui Miguel să meargă sus" ), "Editorul a publicat trei lucrări postum ale autorului după moartea sa " (totul " postum " are loc după moarte) sau " oamenii de știință au descoperit patru specii diferite " (nici două specii nu sunt identice, deci dacă vorbim despre patru specii, nu are sens să clarificăm că sunt diferite) .

În ciuda a ceea ce sa explicat în paragrafele anterioare, redundanța este acceptată în mai multe regiuni de limbă spaniolă, în special în Spania. Acolo, expresii precum "urcarea în sus" sau "intrarea în interior" fac parte din discursul de zi cu zi și, deși nu sunt acceptate de Academia Regală Spaniolă, ele nu se disting datorită lipsei de corecție, deoarece sunt folosite de majoritatea oamenilor. În același mod, în țări precum Argentina se fac greșeli, cum ar fi omisiunea excesivă a prepositionului "de", de frica de a cădea în dequeism, chiar și atunci când utilizarea lui este absolut necesară.

Redundanța este o parte esențială a limbii engleze și, în acest caz, nu este o eroare care a fost omisă de o mare parte a societății, ci o problemă lingvistică care o deosebește de cea castiliană. O caracteristică foarte frapantă a limbii britanice este că ea are multe sinonime pentru verbe, care în limba spaniolă sunt reprezentate de obicei cu una sau două cuvinte; Trebuie remarcat faptul că această informație se referă la partea din ambele limbi care este utilizată zilnic.

De exemplu, în cazul verbului de a străluci, în sinonime spaniole se știe că au mici diferențe de semnificație, cum ar fi strălucirea, dar nu mulți oameni de grad mediu de instrucțiuni ar putea lista flash, flash, glisten sau flash . Cu toate acestea, în țări precum Anglia sau Australia, mai multe variante ale verbului în cauză sunt adesea folosite, deși aproape instinctiv, ci alegând unul sau altul în funcție de context și ceea ce dorește să se exprime. În ceea ce privește concedierile, este foarte comun ca structurile în limba engleză să fie asamblate, cum ar fi "strălucirea strălucitoare" sau "umblarea și mersul", și chiar cu mai multe sinonime consecutive, încercând să sublinieze ideile.

Redundanța securității, pe de altă parte, este un principiu de design care permite sistemelor diferite să efectueze aceeași funcție simultan. În acest fel, în cazul în care unul nu reușește, restul sistemelor vă va proteja și datele sau funcționalitățile nu vor fi pierdute. În unele cazuri, redundanța este utilizată pentru a detecta erorile care apar atunci când trimiteți date de la un punct la altul și nu pentru a le corecta. Dacă două noduri execută aceeași sarcină sau două părți ale unei componente transmit aceleași informații și există o diferență între cele două rezultate, atunci este sigur că unul dintre cei doi a suferit un eșec și va depinde de tehnicile utilizate. identificarea acestuia.