Conceptul de funcție are mai multe utilizări. Dacă ne concentrăm asupra matematicii, o funcție este o relație care există între două seturi, prin care fiecărui element al setului inițial i se atribuie un singur element din setul final (sau nici unul). Logaritmica, pe de altă parte, este legată de un logaritm : exponentul la care este necesar să se ridice o anumită sumă pentru a obține ca rezultat un anumit număr.

Din aceste idei, putem avansa în definirea funcției logaritmice . Este funcția a cărei expresie generică este următoarea:

f (x) = axa log

În aceste funcții, a este baza, care trebuie să fie pozitivă și diferită de 1 .

Este important de menționat că funcția logaritmică este funcția inversă a funcției exponențiale : cea reprezentată de ecuația f (x) = aˣ

Printre caracteristicile principale ale unei funcții logaritmice, putem menționa că domeniul său (setul său inițial sau inițial) reprezintă numere reale pozitive. Este o funcție continuă a cărei cale este R (imaginile obținute prin aplicarea funcției corespund oricăror elemente ale setului format de numerele reale).

O altă proprietate este că funcția logaritmică a bazei este egală cu 1 în toate cazurile. Funcțiile logaritmice, pe de altă parte, pot fi în creștere sau descrescătoare și convexe sau concave, în funcție de valoarea bazei.

Funcțiile logaritmice, pe scurt, sunt cele în a căror ecuație variabila este baza sau argumentul unui logaritm. Pentru a rezolva aceste ecuații, este de obicei necesar să se realizeze conversia ecuației logaritmice în alta care este echivalentă, dar nu are logaritm.