Icterul este un termen folosit în domeniul medicinei pentru a se referi la tonul gălbui al membranelor mucoase și a pielii cauzate de o creștere a pigmenților biliari găsiți în sânge.

Icterul este, de obicei, legat de creșterea nivelului de bilirubină (pigment biliar galben) în țesuturi. Bilirubina tinde să se acumuleze în acele țesuturi care au o cantitate mare de fibre elastice, cum ar fi conjunctiva și palatul.

Este important să se înțeleagă că icterul nu este o boală : este un semn clinic care dezvăluie existența unui proces patologic care apare într-o anumită întindere a metabolismului normal al bilirubinei.

Această procedură metabolică pornește de la degradarea celulelor roșii din sânge după ce au terminat ciclul de viață. În acest caz, aceste celule se descompun și eliberează conținutul lor în sânge. Acest lucru permite macrofagelor (celule care dezvoltă fagocitoză) la fagocitoza hemoglobinei, o proteină care a fost prezentă în celulele roșii din sânge. În acest fel, îl descompun în grupul heme și globin . Grupul heme, la rândul său, suferă o oxidare catalizată care produce, printre alte elemente, biliverdin, care se reduce la bilirubină.

Bilirubina poate apărea ca bilirubină simplă sau neconjugată sau conjugată cu acid glucuronic ( bilirubina conjugată ). În funcție de tipul de bilirubină detectat în exces, icterul obține nume diferite.

Icterul pre-hepatic apare ca urmare a eliberării de bilirubină neconjugată legată de anemia hemolitică sau de creșterea bilirubinei simple datorită unui nivel scăzut de albumină. Icterul hepatic, între timp, apare din cauza problemelor hepatice, în timp ce icterul posthepatic este legat de tranzitul lent al bilirubinei cauzat de calculi biliari sau alte afecțiuni.

Trebuie notat că icterul este frecvent la nou-născuți, care poate fi fiziologic (din cauza lipsei de maturitate a metabolismului) sau patologic (necesită tratament medical).