Etimologia lui Albufera ne conduce în limba greacă. Conceptul se referă la o lagună care este situată pe o coastă și care are apă sărată sau sărată . Lagunele sunt separate de ocean de o fâșie de nisip mai mult sau mai puțin largă, deși rămân comunicate mării în anumite sectoare.

În general, o lagună este formată dintr-un proces de înțărcare, ceea ce implică acumularea de sedimente în decursul anilor. Când se efectuează o înfundare într-un golf, sedimentele fluviale sau marine pot duce la dezvoltarea unei lagune.

Albufera de Mallorca este un exemplu al acestor lagune. Situat în Insulele Baleare, o serie de dune separă laguna de mare. Această lagună este protejată de un parc natural de peste 1.700 de hectare.

Tot în Spania se află și laguna din Valencia, cunoscută sub numele de La Albufera . În acest caz, parcul natural creat în jurul lagunei acoperă 21.000 de hectare.

Există lagune cunoscute cu un alt nume, cum ar fi Laguna Mar Chiquita din provincia Buenos Aires ( Argentina ). UNESCO a declarat acest rezervor Rezervația Biosferei Mondiale .

Sinonime pentru albufera și termeni străini

Ca și în majoritatea termenilor tehnici, dat fiind faptul că acest tip de caracteristică geografică de coastă poate fi văzut în multe părți ale planetei, acesta primește și alte nume, în funcție de țară și de limbă. În ceea ce privește cuvântul Albufera, este important de reținut că acesta este utilizat aproape exclusiv pe teritoriul spaniol.

Unele denumiri alternative, care sunt explicate mai jos, au anumite diferențe conceptuale, motiv pentru care se recomandă să le luăm în considerare și să nu presupunem că toți termenii sunt interschimbabili. De fapt, multe dintre ele au fost încorporate în limba noastră pentru a descrie accidentele cu particularitățile lor.

Cuvântul ayre, de exemplu, este folosit în Scoția și se referă la o mică lagună care nu este complet atașată de mare, dar este separată de ea printr-un accident sedimentar numit tómbolo, care poate fi un bar care produce o limbă îngustă de pământ situată între continent și o stâncă sau insulă aflată în largul coastei, între două stânci sau între două insule.

Pe de altă parte, avem termenul barachois, folosit în Canada pentru a defini un corp de apă sărată care nu este conectat la mare, deoarece între acestea există un spațiu de pământ, pietriș sau nisip. Asemănarea cu laguna este considerabilă.

În Marea Baltică, oamenii vorbesc despre cum să definească anumite lagune de estuarine. Cuvântul estero, folosit pe scară largă în America Latină, se referă la lagunele mlaștine; în Spania se referă la acele lagune care sunt folosite ca saline.

Apoi găsim termenul francez étang, care este folosit pe coasta mediteraneană ca sinonim al lagunei sau iazului, deși din punct de vedere geomorfologic este echivalent cu laguna .

În țările vorbitoare de limbă engleză se folosește cuvântul lagună, care servește pentru orice tip de lagună care este separată de ocean, indiferent dacă împarte un cordon de coastă, o plajă de nisip sau o insulă de barieră. Versatilitatea acestui termen este remarcabilă, deoarece este de asemenea folosită pentru a descrie lagunele găsite în atolurile și recifurile de corali.

Lista se extinde și printre cele mai multe sinonime sunt laguna (folosită pe coasta Italiei), liman (în Ucraina și Rusia) și sabkha (în unele țări arabe).