Conceptul de forță are mai multe utilizări. Putem vorbi despre puterea fizică de aluzie la magnitudinea care are capacitatea de a influența mișcarea și forma corpurilor (elemente cu masă). În funcție de caracteristicile sale, este posibil să se facă distincția între diferitele tipuri de forță: forța gravitațională , forța centripetală , forța de tensionare , forța de frecare , forța maximă și forța magnetică, printre altele.

Acest concept ne conduce la legile lui Newton, un set de trei principii definite de fizicianul englez Isaac Newton care servesc la explicarea multor probleme prezentate de mecanica clasică, în special cele care includ mișcarea corpurilor. Mai concret, trebuie să ne referim la a treia lege, cea a "acțiunii și reacției", conform căreia o reacție egală sau opusă corespunde fiecărei acțiuni. În acest caz, putem spune că forța normală exercitată de suprafață are aceeași magnitudine ca și forța externă, deși semnificația ei este opusă.

În domeniul fizicii, un modul este numit numărul utilizat pentru a reprezenta lungimea unui vector când este reprezentat grafic. Pentru a obține acest lucru nu trebuie decât să plasăm valorile vectorului corespunzător fiecăreia dintre axele carteziane în faimoasa ecuație a teoremei pitagoreice folosită în mod normal pentru a calcula ipoteza unui triunghi drept: hypotenuse este egală cu rădăcina pătrată a sumei din pătratele diferitelor laturi . Un alt nume care primește acest concept este amploarea .

În general, modulul forței normale coincide cu proiecția forței noi, adică cea care rezultă din aplicarea ei în corp, pe suprafața normală. Este important să subliniem că proiecția unei forțe este înțeleasă ca transformarea ei în altele care se află pe axe și care, atunci când sunt adunate, duc la origine. În cazul greutății casetei menționate mai sus, dacă considerăm că suprafața scaunului este un plan al cărui înclinare formează un unghi α, putem spune că calculul forței normale se face în felul următor:

F = mgcos (a)

Aici avem variabilele m, care reprezintă masa și greutatea g, ambele înmulțite împreună și de cosinusul unghiului văzut între suprafața scaunului și axa imaginară orizontală.