Refuzul, care provine din cuvântul latin refusāre, este un verb care se referă la respingerea sau neacceptarea ceva . De exemplu: "Voi refuza să mă conform cu ordinele superiorii mei dacă pun echipa mea de lucru la risc", "inculpatul poate refuza să depună mărturie în fața judecătorului dacă consideră că nu este timpul să vorbească", "Echipa locale apărate fără a refuza deținerea mingii . "

Pe de altă parte, este foarte interesant faptul că acest verb are semnificații ușor diferite dacă este folosit ca tranzit (dacă este însoțit de un obiect direct, cum ar fi majoritatea exemplelor prezentate în paragrafele anterioare) sau ca pronominal și prepozitiv ( cu unul dintre pronumele reflexive personale, cum ar fi mine, te, se, plus prepositionul a ).

Când refuzul este folosit ca verb tranzitiv, el poate fi înțeles ca "nu vrea" sau "respinge", așa că trebuie să-l plasăm în grupul de verbe de voință sau voință ( vrea, preferă, sugerează, insistă, interzice etc.). În acest caz, nu este necesară folosirea unui pronume, nici a prepositionului a . Să vedem câteva exemple: "Pedro a refuzat oferta", "María a refuzat să-l ajute pe Jorge" ; Atât Pedro, cât și Maria au acționat în baza unei "lipse de voință ": Pedro nu a vrut să accepte oferta și María nu a vrut să-l ajute pe Jorge.

Ca verb pronominal prepozițional, pe de altă parte ( refuzând să ), înțelesul variază ușor pentru a exprima "refuzarea ceva". În exemplele următoare putem vedea asemănarea cu utilizarea anterioară: "Pedro a refuzat să asculte oferta", "María a refuzat să-l ajute pe Jorge" . În ambele propoziții, subiecții au refuzat să efectueze o acțiune, ceea ce înseamnă că ei au reacționat negativ la posibilitatea de a le îndeplini.

Deși există ambele utilizări ale verbului de a refuza, este important de subliniat faptul că în Spania, pentru vorbirea tranzitorie, se preferă forma tranzitivă și nepretuită, chiar și atunci când se exprimă ideea de a "refuza ceva". Pe de altă parte, în Mexic este obișnuit să se folosească forma pronominală cu o preposition când se caută acest sens, atât în ​​discursul zilnic, cât și în cel al culturii.