Traducerea este un concept cu mai multe definiții formale, deși utilizarea lui este, de obicei, legată de mișcarea traducerii, care este cea dezvoltată de organismele care trag curbe de rază largă în comparație cu dimensiunile lor respective.

Pentru astronomie, traducerea stelelor este mișcarea pe care o dezvoltă în timp ce orbitează . Este cunoscut ca traducere a Pământului, în acest sens, la mișcarea planetei noastre în jurul Soarelui, care se desfășoară pe o orbită eliptică cu un perimetru de aproximativ nouă sute treizeci de milioane de kilometri.

Termenul de traducere permite, de asemenea, numirea acțiunii și a consecințelor modificării unui site sau a unui spațiu către o persoană sau un obiect. De exemplu: "Compania a decis să transfere Manuel la filiala din Lima", "Guvernul refuză să transfere comoara găsită în largul coastei capitalei" .

Traducerea este, pe de altă parte, traducerea într-o altă limbă: "Am nevoie ca traducerea acestui document să fie exactă și să nu lase loc pentru neînțelegeri", "Am fost însărcinat să traduc un text științific complex, care îmi va lua câteva săptămâni munca . "

În domeniul gramaticii, traducerea este o figură constructivă care este concretizată prin folosirea unui verb tensionat dincolo de sensul obișnuit. Pentru retorică, în final, traducerea este sinonimă cu metafora (folosirea unui termen sau a unei fraze despre o idee, fără ao denota literal, dar care sugerează o comparație cu scopul estetic sau pentru a facilita înțelegerea ei): "Soarele, acea monedă aur avem nevoie pentru a trăi " ).

Când vorbim despre figuri geometrice în mișcare, fie ele bidimensionale sau tridimensionale, în spațiu, este comună apariția de complicații atunci când vor intra în joc concepte precum rotația sau orientarea. De exemplu, în funcție de configurația cu care lucrați, fie într-un computer, fie în teorie, ordinea în care sunt aplicate aceste operații poate afecta rezultatul ; cu alte cuvinte, poziția finală poate varia.

Pentru a înțelege motivele, este necesar să se analizeze mai întâi conceptul de coordonate locale și universale (sau lume). Primul caz se referă la orientarea axelor de coordonate, care, în cazul unui spațiu tridimensional, sunt numite de obicei y, x și z ; Acest lucru afectează în mod direct percepția celorlalte elemente și locația lor (în sus, în dreapta, înainte, etc.). Complexitatea este că această orientare poate fi diferită pentru fiecare figură și, la rândul ei, toate pot fi diferite de cele universale.

Pentru a da un exemplu practic, dacă o persoană se înclină în mijlocul unei stradă aglomerată, ceea ce a fost înainte de ea va deveni "sub", deoarece va fi în fața fundului picioarelor ei, care în sistemul ei local de coordonate corespunde bazei sale. Pe de altă parte, fiecare dintre subiecții prezenți în acea scenă va avea o percepție specială asupra locului celorlalți, iar lumea în sine va păstra axele sale aliniate cu o orientare diferită.

Revenind la ordinea operațiunilor, dacă am cerut unei persoane să facă patru pași în față și când a ajuns la destinație, am indicat că el a rotit 90 ° spre dreapta, ne-ar da cu siguranță un punct foarte diferit de cel pe care l-am obține prin rotirea în primul rând și se mișcă mai târziu, deoarece orientarea sa locală ar fi afectată înainte de mers, așa că "frontul" său ar arăta într-o altă direcție.

Dacă, pe de altă parte, ignorăm orientarea locală a acelui individ și întotdeauna bazat pe universal, ambele rezultate ar coincide, dar gradul de abstractizare ar crește, deoarece pașii le-ar da "față" față de lume, care ar rămâne imobile, ochii noștri se mișcau la stânga.