Teoria învățării semnificative a fost dezvoltată de David Ausubel ( 1918 - 2008 ), un psiholog american care a adus contribuții importante la constructivism . Potrivit lui Ausubel, învățarea semnificativă rezultă din stabilirea unei relații între noile cunoștințe dobândite și cele deja dobândite, producând în proces o reconstrucție a celor două.

Aceasta înseamnă că atunci când o persoană dezvoltă un proces semnificativ de învățare, el modifică cunoștințele pe care le deține de la dobândirea noilor informații, în timp ce, în același timp, aceste informații noi produc și schimbări în cunoștințele anterioare.

Cheia învățării semnificative constă în crearea de legături între noile concepte și structura cognitivă anterioară. Pentru ca acest lucru să fie posibil, cunoștințele anterioare trebuie să fie solide, deoarece vor sta la baza dezvoltării cognitive. Dacă cele mai vechi date sunt înțelese de subiect și le poate folosi pentru reinterpretare, învățarea semnificativă poate fi continuată.

Pe lângă toate cele expuse până în prezent, este necesar să cunoaștem alte informații interesante despre învățarea semnificativă, printre care putem evidenția următoarele:
- În ea, conceptele, reprezentările și propunerile joacă un rol esențial.
Nu mai puțin relevante sunt alte chei care răspund la numele de diferențiere sau transfer progresiv.
Se stabilește că, pentru ca învățarea semnificativă să-și poată îndeplini funcția în mod corespunzător, profesorul trebuie să joace un rol-cheie. În special, aceasta trebuie să participe foarte activ în această privință. Este tocmai hotărât că principiile sale ar trebui să fie reflecție colaborativă și critică, cunoștințe didactice integrative, strategii de rezolvare a problemelor, contemplarea analizei conținutului ...

Se poate spune că învățarea semnificativă impune ca persoana să poată înțelege informațiile, în sensul de a "însuși" aceasta. Memorarea conținutului nou pentru a repeta nu este utilă pentru învățarea semnificativă, deoarece subiectul include doar informațiile fără a le procesa sau interpreta. În acest fel, nu poate stabili relații între noile informații și datele care au făcut parte din structura sa.

Rețineți, totuși, că învățarea prin repetare sau memorare poate fi punctul de plecare pentru dezvoltarea viitoare a învățării semnificative: o modalitate nu anulează neapărat cealaltă.

Pentru a realiza o învățare reală și eficientă, se consideră că profesorul trebuie să se angajeze să întreprindă acțiuni precum:
- Continuați să faceți explicațiile utilizând exemple.
-Propune și dezvoltă activități care au ca obiectiv clar trezirea interesului studenților lor.
-În același mod, propuneți acțiuni prin care elevii să participe activ și să le dea ocazia de a argumenta, de a dezbate, de a schimba poziții și idei ...
Între instrumentele cele mai utile pe care le are profesorul în această privință, ele variază de la rezumate la întrebări intercalate, prin grafică și ilustrații. Cu toate acestea, nu trebuie să uităm altele foarte utile ca hărți, scheme, semnale sau care sunt rețelele conceptuale.