Definiție alpha rays

Primul lucru pe care îl vom face înainte de a intra pe deplin în stabilirea sensului termenului de raze alfa este să cunoaștem originea etimologică a celor două cuvinte care îi dau forma. Deci, trebuie să știți acest lucru:
- Cuvântul "rază" derivă din latină, în special "rază", care a fost folosit cu două sensuri: "tija" și "raza".
- Cuvântul alfa, pe de altă parte, vine de la grec. Putem convinge exact că emană din "alfa", care este numele primei litere din alfabetul limbii respective.

Alpha rays

Există diferite tipuri de raze (linii energetice care provin dintr-un punct și se propagă cu o anumită direcție). Putem vorbi, după caz, despre raze de lumină, raze X, raze gamma sau raze infraroșii, pentru a numi câteva posibilități. Astăzi ne vom concentra pe razele alfa .

Termenul este folosit, prin extensie, pentru a numi la începutul ceva. Nucleul de heliu complet ionizat este cunoscut ca particula alfa, care provine din anumite reacții nucleare sau dezintegrare.

Aceste nuclee sunt compuse din două neutroni și doi protoni: nu au, prin urmare, electroni care le înfășoară. Datorită acestei caracteristici, particulele alfa au o masă de 4 amu și o încărcătură pozitivă.

Radiațiile alfa constituie radiația acestei clase de particule. Spre deosebire de alte raze menționate mai sus, ele au o capacitate de penetrare foarte scăzută, deoarece masa și încărcătura lor îi determină să se angajeze cu alte molecule.

Aceasta înseamnă că razele alfa se pot opri cu unele hârtii și că nu pot trece prin piele . Având în vedere această putere de penetrare redusă, razele alfa nu sunt prea periculoase: această situație se schimbă însă dacă particulele care sunt responsabile pentru emisia radioactivă se află deja în organism.

Detectarea fumului și alimentarea cu energie a bateriilor și a diverselor echipamente sunt câteva dintre utilizările radiațiilor alfa.

În plus față de toate cele de mai sus, merită cunoscute și alte date interesante legate de razele alfa, printre care:
- Ca regulă generală, acestea se află în centrul atenției și apar atât în ​​reacția nucleară, cât și în procesele de dezintegrare radioactivă a nuclidelor, în care acestea sunt transmutate în alte elemente care au particularitatea de a fi mult mai ușoare.
- Esența, funcționalitatea și existența acestor raze au fost demonstrate științific la începutul secolului al XX-lea. În special, se consideră că autorul acestei acțiuni a fost Rutherford, în anul 1909.
- Atunci când vorbim de raze alfa, se face referire la razele beta. Cu toate acestea, ele sunt diferite, deoarece acestea din urmă au particularitatea că au o putere de penetrare mai mare.
- În același mod, nu trebuie să ignorăm existența razei gamma. Acestea, pe de altă parte, sunt identificate deoarece, în acest tip de radiații, nu există o pierdere a identității de către nucleu.

Recomandat