Melancholia este un termen care derivă din latină și care, la rândul său, își are originea într-un cuvânt grecesc care înseamnă "bile negre" . Este vorba de o tristețe vagă, permanentă și profundă, care s-ar fi născut din cauza unor cauze fizice sau morale și care îi face pe cel care suferă să nu se simtă confortabil sau să se bucure de viață.

Melancolia este în prezent tratată ca o boală care poate fi atenuată de combinația de terapie cu anumite medicamente . Baza tratamentelor se află în analiza psihologică, pentru a ajunge la cauzele interne ale melancoliei, în timp ce medicamentele urmăresc să controleze simptomele fizice pe care tulburarea le poate genera (cum ar fi stomacul suparat, cefaleea și altele).

Specialiștii consideră că melancolia, precum tristețea și alte emoții, devine patologică atunci când modifică gândirea normală a individului și le împiedică performanța socială. De exemplu: se consideră normal ca o persoană să se simtă melancolică după o după-amiază și să rămână acasă privind fotografiile vechi; Pe de altă parte, dacă acest comportament se repetă în mai multe zile și subiectul își abandonează viața socială și obligațiile, melancolia devine un tip de depresie și necesită tratament.

În deceniul 90, mișcarea de grunge a făcut un fel de cult de melancolie și dezamăgire. De fapt, formația americană Smashing Pumpinks a lansat un album intitulat "Mellon Collie și Tristețea Infinită" (un joc de cuvinte care poate fi înțeles ca "melancolie și tristețe infinită" ).

Multe genuri muzicale se bazează pe melancolie, așa cum este cazul unei porțiuni importante din repertoriul operatic (mai presus de toate, de origine italiană) și al muzicii pop, oricât de diverse ar părea la prima vedere. Nu este greu să înțelegi motivele, având în vedere că arta este în contact direct cu emoțiile noastre și mulți oameni se bazează pe muzică pentru a depăși momentele dificile din viață, cum ar fi pierderea unui iubit. În acest sens, totuși, un ton melancolic nu poate fi foarte benefic pentru nimeni, deoarece durerea neîntreruptă înaintea unui fapt ireparabil este începutul potențial al unei depresiuni.

Unele note freudian despre doliu și melancolie

Părintele celebră și controversat al psihanalizei, Sigmund Freud, a publicat în 1915 o lucrare intitulată " Duel and Melancholy ", prin care se dezvoltă o comparație a dolului considerat normal și melancolic luat ca patologie; pentru aceasta analizează anumite puncte comune, cum ar fi senzația de durere, pierderea voinței de a se conecta cu lumea exterioară, detașarea sentimentelor și scăderea productivității.

Trebuie remarcat că ambele stări sunt declanșate după ce au pierdut un obiect iubit sau după prăbușirea unui ideal. Să vedem mai jos câteva puncte distinctive ale fiecărui caz:

* doliul este definit ca reacția la pierdere (care poate sau nu poate fi de o persoană) și este o situație conștientă, caracterizată printr-o reflecție constantă despre absența obiectului iubit;

* melancolia are loc prin lipsa acceptării pierderii, prin demisie în absența obiectului iubit;

* duelul constă în depășirea pierderii într-o perioadă variabilă de timp, după care este posibilă scăderea disconfortului și există posibilitatea de a merge mai departe;

* melancolia distorsionează situația și transformă absența celui iubit într-o problemă personală, care atentă, printre altele, împotriva stimei de sine .