Invocarea este actul și rezultatul invocării : cererea de asistență printr-un ritual sau o cerere formală, bazându-se pe o normă sau o tradiție . Cuvântul sau expresia care este folosit pentru a invoca este numită și invocare.

Se poate spune că invocarea este concretizată printr-o vrajă, o vrajă, o rugăminte, o comandă sau o rugăciune . Prin această resursă, persoana solicită ajutor, o favoare sau protecție .

În domeniul religiei, invocarea implică chemarea unei entități supranaturale : o divinitate, un spirit, un demon etc. Rugăciunile, liturghiile și mantrele, de exemplu, servesc pentru invocare.

În domeniul poeziei, invocarea este folosită pentru a se referi la o figură retorică care constă într-o cerere de inspirație pentru o muză sau o divinitate. Acest act este exprimat printr-un dialog sau o întrebare.

Ideea invocării apare și în limbajul colocvial, când se face aluzie la ceva care să explice o acțiune sau o decizie. Un jurnalist, în acest context, critică un guvern, deoarece consideră că invocarea revoltelor sociale ca justificare a unui plan represiv al statului nu este validă. Pentru acest jurnalist, conducătorii nu pot argumenta represiunea făcând aluzie la presupusa necesitate de a se pacifica.

Invocarea, în cele din urmă, poate fi un apel sau un apel : "Am ocazia de a face o invocare a cluburilor sportive pentru a promova obiceiurile sănătoase în tineret", "Invocarea președintelui nu a fost urmată de sectoarele opoziție " .